Stockholm – oraşul plutitor
După cum ştiţi, de ziua mea am primit cadou o excursie în Stockholm.
Îi spun oraşul plutitor pentru că fiind alcătuit din o mulţime de insule pare practic că pluteşte pe mare. Este un oraş superb în care într-adevăr poţi vedea cum noul se împleteşte cu vechiul cum modernismul îmbrăţişează cu drag tradiţionalismul.
Deşi l-am vizitat iarna când soarele răsare pe la 8 iar la 15 deja e întuneric, m-am plimbat şi m-am distrat de minune. Deşi iniţial STockhol-ul fusese alcătuit doar dintr-o mică insulă, numită Gamla Stan (oraşul vechi) azi se întinde pe 14 insule, una mai frumoasă şi mai deosebită decât cealaltă.
Ca să vă faceţi doar o mică idee despre cum au îmbinat ei noul cu vechiul vă spun că am stat la Stureplan Hotel, un hotel atipic, cu camre individualizate, cladire veche, a cărui lift din secolul 19 era încă funcţional iar lobby-ul de la etajul 4, cu camera de studiu de alături te transpunea pur şi simplu înapoi cu 2 secole. Totuşi, este un hotel foarte confortabil, cu câte o cameră pentru gustul fiecăruia (mai mare, mai mică, mai luminoasă, mai întunescoasă, etc) paturile sunt divine iar personalul foarte profesionist dar prietenos în acelaşi timp.
În prima seară, am colindat Stockholm-ul bucurându-mă de imaginea şi viaţa sa de noapte: străzi multicolore, vitrine imense şi animate, reflexia romantică a oraşului în ape şi furnicarul de oameni, toate acestea m-au făcut să mă simt ca într-o poveste.Unde mai adaug că am avut parte şi de o cină delicioasă din partea Michelin. 
A doua zi, după ce ne-am luat cardurile cu Visit Stockholm, am făcut o tură a oraşului cu un autobuz supraetajat, şi am aflat mai multe despre istoria, monumentele şi viaţa familiei regale. Am vizitat în a doua şi a treia zi muzee, insule şi locuri specifice din Stockholm deşi am mai fi avut nevoie de cel puţin încă două săptămâni pentru a vizita şi a vedea tot ceea ce e reprezentativ pentru acest frumos oraş.
Am degustat mâncarea lor şi pot să spun că deşi preţurile de acolo sunt puţin cam piperate, mi-am satisfăcut pofta de somon şi de locuri şi lucruri frumoase.
Ar fi multe de povestit însă cel mai bine este ca fiecare să descopere oraşul la modul propriu.
Mai vreau doar să vă povestesc câteva dintre peripeţiile de care am avut parte în această excursie una dintre ele fiind aceea că era cât pe ce sa nu mai plecăm din ţara pentru că vameşul românaş i-a spus lu Alex că nu seamănă cu poza din buletin şi a început o lungă poliloghie despre cum ar fi dacă nu ne-ar mai lăsa să plecăm. În fine s-a rezolvat într-un final, am plecat dar apoi era cât pe ce să nu mai ajungem la destinaţie. De ce? Pentru că în oraşul de escală, convinşi fiind că avem timp la dispoziţie am colindat oraşul şi aeroportul şi era cât pe ce să rămânem în Frankfurt când am auzit “ultimul şi cel mai urgent apel: Nicoleta Băcilă şi Alexandru Trofim să se prezinte la poartă”, dă-i şi aleargă prin aeroport, norocul nostru este că am reuşit să ajungem la timp iar c ei de la poartă râyând ne-au poftit către autobuzul care ne-a dus la avion.
Eh, a fost o experienţă superbă pe care nu aş schimba-o cu nimic şi din suflet vă doresc o excursie şi o vizită cel puţin la fel de plăcută ca şi a mea!
